Orasul Baia Sprie are un insemnat trecut istoric. Urme ale unor vetre de asezari omenesti se regasesc inca din secolele unu si doi dupa Hristos. Orasul va fi atestat documentar relativ tarziu intr-o diploma din 1329, in timpul regelui ungur Carol Robert care acorda locuitorilor primele privilegii. Denumirea latineasca era MONS MEDIUS ceea ce in traducere inseamna Muntele Mijlociu. Din aceasta perioada orasul isi leaga existenta de minerit si de-a lungul secolelor va apare in documente alaturi de RIVULUS DOMINARUM orasul Baia Mare de astazi, ca oras liber regesc. In anul 1360 il gasim in documente cu numele de MONTANA NOSTRA, in 1348 sub numele de cetate CIVITAS MEDIO MONTIS, in 1390 sub denumirea de FELSOBANYA, in 1406 din nou CIVITAS de MONTE MEDIO, iar mai tarziu in secolul XIX in 1851 din nou sub numele de FELSOBANYA. Daca Baia inseamna mina, Spria vine de la latinescul ASPER care inseamna aspru, adica cu alte cuvinte in Baia Sprie existau mine cu conditii aspre de exploatare. Un calator german JEORG VAGNER in anul 1540 cerceteaza minele din Baia Mare si din restul regiunii avand sa consemneze urmatoarele : ,, La o departare de o mila de Baia Mare se afla un alt orasel in latineste Muntele Mijlociu, locuitorii caruia au depus juramant de credinta pentru majestatea regeasca, sunt toti baiesi, originea este mai veche, sunt mineri mai priceputi in practica si obicei. De cetatea Baia Mare apartin 14 sate, doua sunt unguresti, celelalte romanesti iar intemeietorii acestor localitati au fost germanii’’. In anul 1564, un alt calator strain GIOVAN GRAMO spune ca : ,, Orasele sunt locuite de unguri, dar satele toate sunt lucuite de romani’’. Chiar si marele umanist NICOLAE OLAHUS avea sa scrie : ,, Mai sus de raul Somes este oraselul Baia Mare, precum si Baia Sprie in jurul carora sunt minele de aur si argint si de alte metale’’. Orasul Baia Sprie, asezat pe valea raului Sasar, la poalele muntilor Gutii, are o suprafata de 91 km patrati. Inzestrat cu un peisaj natural deosebit, a fost in secolele XVIII si XIX si statiune turistica. Multa vreme minele din Baia Mare si Baia Sprie au reprezentat proprietatea reginei. In anul 1411 cele doua orase sunt cedate de regele SIGISMUND lui STEFAN LAZAREVICS, despot sarb, in schimbul cetatii Belgradului, iar mai tarziu in 1427 stapan al orasului avea sa devina GHEORGHE BRANCOVICS. Numele ambilor stapani au lasat gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii bastinasi pentru imbogatirea lor personala. Domnia lui Iancu de Hunedoara, intre anii 1446-1453, ca stapan al tinutului, aduce si privilegii orasenilor. Acestor privilegii li se vor adauga si altele, mai tarziu de catre regele Matei Corvin. O serie de evenimente au adus amaraciune in randul populatiei orasului, astfel : - in 1460 printul polonez ALBERT vandalizeaza orasul - in 1562 turcii ataca locurile cu vehementa - in 1589 orasul a fost incendiat aproape in intregime - in 1690 orasul isi cedeaza minele statului in schimbul scutirii de dari - in 1710 din cauza epidemiei de pesta mor 580 de locuitori - anul 1771 este marcat de invazia tatarilor - in anul1780 orasul a fost inundat apa distrugand multe locuinte - in 1782 are loc o invazie de lacuste care a facut mari stricaciuni recoltelor Cu toate acestea orasul a ramas viu. Bogatiile din adancurile Dealului Minei au asigurat prosperitatea si refacerea pagubelor ivite. Au fost perioade de inflorire dar si regrese marcate de scaderea populatiei. Conform primelor date ramase din timpul imparatesei Maria Tereza, populatia a crescut de la 300 de locuitori la aproximativ 5000 de locuitori si a ramas constanta pana la mijlocul secolului trecut. Conscriptiile din 1778-1780 di timpul Mariei Tereza, consemneaza starea sociala a supusilor ,, Populatia numara 3165 locuitori din care 214 mestesigari, 1368 de mineri, fiecare familie avea cate 2 copii, 117 slugi, 7 instructori de scoala, 5 preoti, 51 de saraci si cersatori. In oras mai existau croitori in numar de 19, negustori 14, macelari 13, fierari 35, cizmari 36, pantofari 4, un cioplitor in lemn. Recensamantul in limba germana din 1850, consemna in rubrica populatiei numarul de 5427 de locuitori, reprezentand 1336 de familii care locuiau in 993 de case. In ceea ce priveste nationalitatile existente la acea vreme, maghiari erau 3800, romani 1093, nemti 333, slovaci 140, iar rromi 40. Aceste date dovedesc faptul ca in Baia Sprie au convietuit de-alungul timpului diferite nationalitati care au reusit sa se respecte reciproc, formand un amestec indistinct ce reprezinta astazi o populatie civilizata in numar de 16626 locuitori. Un loc de seama il ocupa in istoria orasului lupta memorandistilor mai ales ca unul din conducatorii memorandisti, preotul-doctor Vasile Lucaciu era preot la Sisesti sat aflat la cativa km de Baia Sprie pe drumul ce duce la Cavnic. De asemenea taranul Trib Gligor din Chiuzbaia sat apartinator orasului Baia Sprie va face si el parte din delegatia care in anul 1892 se va duce la Viena pentru a face cunoscut imparatului memorandumul prin care se cereau drepturi egale pentru romanii din Transilvania. Ziarul Sfatul ce aparea la Sighet consemneaza ijn numarul din 20 Decembrie 1918 drumul spre Alba Iulia astfel : ,, Sositi la 4 ore am plecat in jos prin codrii Gutiiului spre Baia Sprie, cind sintem in vale la casa padurarului, ce surprindere placuta. Ne iese inainte o grupa de domnisoare si domni cu steaguri romanesti facandu-ne ovatii insufletite. Sunt Baiesprieni, domnisoarele Anca, fratii Lupan, fratii Nistor, grupa noastra creste cu tot pasul, steagurile falfaiesc, carele par sa coboare iar batranul Gutii rasuna de DESTEAPTATE ROMANE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE. In Baia Sprie in fruntea coloanei ne asteapta deja tot orasul in frunte cu protopopul. Suntem ospatatii lor, le multumim din inima pentru calduroasa primire si ne indreptam spre Baia Mare’’.
Istoricul mineritului in orasul Baia Sprie
Mineritul activitate de baza a locuitorilor din Baia Sprie, si-a inscris in timp propriile file de istorie. Istoricul IOAN MIHALI DE APSA avea sa consemneze : ,,Autoritatile amghiare au atras fruntasii romanilor maramureseni, facandu-le danii domeniul regal. In secolele XIII-XIV minerii coborau in galerii prin alunecare, folosindu-se de un sort de piele, isi luminau locul de lucru su un opait in care ardea ulei de rapita. Din secolul al XVII-lea, pentru iluminatul in subteran s-a inceput folosirea lampii cu carbit, iar mai taziu, catre finele secolului al XIX-lea a aparut lampa electrica. Minereul era carat in coveti de lemn si scos la suprafata in saci de piele de bivol fie cu ajutorul scripetilor, fie cu ajutorul cailor. In secolul al XVI-lea apar primii vagoneti din lemn. In anul 1435 la Baia Sprie are loc prima miscare a lucratorilor minieri in urma careia li se promite alegerea de primar din randurile lor si li se acorda pentru prima data parte din inlesnirile revendicate. In anul 1452 Iancu de Hunedoara va darui vama mineritului – BISERICII din localitate, drept recompensa pentru orga trimisa in Ungaria la cetatea Zolyom, fapt care asigura acumularea de imense bogatii pe mai multe secole. In anul 1461 are loc o demonstratie la Baia Sprie. Autoritatile au prins un tanar miner pantru a fi dus la oaste, desi lucratorii din mine erau scutiti de serviciul militar. In anul 1523 Ludovic al II-lea va scuti locuitorii orasului de plata urbei. Urbura era plata pe care o plateau minerii visteriei regale. In 1575 apare un regulament referitor la Baia Sprie prin care ziua de munca era stabilita la 10 ore pentru lucratorii din galerii si la 11 ore pentru lucratorii de la steampuri. In 1576 minele din Baia Sprie sunt arendate de Stefan Batori baronului Felician Herbestein. In 1627 se foloseste pentru prima data in minele din Baia Sprie praful de pusca, iar in secolul al XIX-lea se introduce dinamita. In anul 1638 erau cinci steampuri pentru macinarea minereului. Acestea erau construite in Valea Sasarului. In anul 1800 numarul acestira va ajunge la 11 bucati cu 211 sageti. In secolul al XVIII-lea la Baia Sprie, ca de altfel in toata zona Ardealului, incep sa patrunda primele forme ale productiei capitaliste. Atunci au loc si primele transformari in domeniul tehnologiei miniere, transformari ce aveau sa aduca dupa ele o mai buna eficientizare a muncii minerilor care au dus la inasprirea oarecum a edxploatarii minerilor deopotriva. Acestia au inteles gresit aceste masuri si in anul 1726 au pornit o puternica revolta, pe parcursul careia au distrus utilajeje miniere abia instalate. In timpul imparatesei Maria Tereza , in anul 1786, se deschid doua noi axploatari la Baia Sprie : minele TEREZIA si IRANI. Tot in acest an se construieste drumul ce leaga Baia Sprie de Cavnic. In jurul anilor 1800 in Baia Sprie existau 46 de societati miniere si peste 300 de mine si locuri de mine particulare iar mai tarziu incep sa apara primele intreprinderi pentru prelucrarea minereurilor. In 1896 totalitatea liniilor din minele de la Baia Sprie era de 10 km .Tot atunci sunt montate doua masini care ridicau apa de la adancimea de 160 metri si aveau o capacitate de 250 litri/minut. In anul 1921 un puternic incendiu a nimicit in intregime steampurile din Valea Sasarului. La minele din Baia Sprie in anul 1928, s-au exploatat 2300 kg. de argint, 6 kg. de aur, 1200 kg de plumb, 70 kg de cupru. Nationalizarea din 1948, a afectat si sectorul minier. Minele de la Baia Sprie intrand si ele in patrimoniul statului. In perioada comunista minele au fost folosite si ca locuri de detentie pentru asa zisii dusmani ai poporului de fapt pentru cei care se impotriveau regimului de atunci. O data cu revolutia din Decembrie 1989, datorita dreptului la libera exprimare castigat o data cu multe alte drepturi, minerii de la Baia Sprie au cerut si au obtinut o serie de revendicari, printre care : reducerea programului de lucru in subteran de la 8 ore la 6 ore pe zi, acordarea de zile libere platite cu ocazia sarbatorilor religioase sau a evenimentelor mai deosebite din familiile acestora. Cu toate drepturile dobandite, minerii au rani ce nu si le vor vindeca niciodata, viata lor continua sa fie pe mai departe o lupta cu propria lor viata, o lupta cu dezumanizarea. Noile valuri de disponibilizari ce au afectat si bazinul minier al Baii Sprii a lasat la ,,suprafata’’ mii de ortaci care vor fi obligati in continuare sa ,,deschida noi galerii’’ ale cunoasterii intr-o continua lupta cu propriul lor destin, cu insasi supravietuirea. Iar ceilalti alesi de soarta sa duca mai departe cea mai veche indeletnicire a locului, mineritul, la intrarea in galerie se opresc sa-si faca semnul crucii, rostesc in gand o rugaciune pentru ai da adevarata profunzime minunatului salut mineresc NOROC BUN, in toata semnificatia si mandria lui.